Biserica Buna Vestire

La începutul lui 2008 Biserica Buna Vestire este provocata sa intre in noul an “confruntându-se cu viitorul care ii sta in fata”. 

Uneori este greu sa priveşti înainte mai ales atunci când nu eşti sigur de ce va aduce viitorul si mai ales pentru ca exista pericolul sa te tot uiţi in urma la zilele bune din trecut …

Dar trebuie sa avem o perspective corecta asupra calatoriei noastre – si cea mai buna analogie la care mă pot gândi este condusul unei maşini … ganditi-va la diferenta de mărime dintre parbriz si oglinda retrovizoare. Parbrizul e de 20 de ori mai mare decat oglinda. Ce vreau sa spun – trebuie sa privim in urma (in oglinda retrovizoare) – in istoria noastră sunt aşa de multe lucruri bune. Oameni extraordinari care ne-au modelat,  experienţe minunate in care Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Lui — este important sa păstram aceste lucruri – acestea ne-au adus unde suntem acum.

Totuşi, daca nu suntem atenţi, putem sa ne împotmolim in trecut atunci când Dumnezeu ne cheamă in viitorul pe care il are pentru noi. Daca conduci prea mult cu spatele este aproape sigur sa dai de necaz. Priveşte înainte prin parbriz concentrează-te asupra locului in care doreşti sa ajungi si vei avea o vedere foarte clara a ceea ce este in spatele tau. Prin oglinda retrovizoare, nu vei pierde din vedere trecutul dar vei pierde provocarile pe care Dumnezeu ti le-a pregatit in viitorul tau.

In 2008 alegerea noasta este aceea de a intra in potenţialul pe care Dumnezeu il are pentru noi – vom privi in fata viitorul, si ne vom tine de promisiunile lui Dumnezeu din trecut (mai ales aceea de a evangheliza comunitatea noastră si de a o castiga pentru Hristos).

Si singurul mod in care vom reuşi sa avem o viziune clara asupra viitorului nostru este prin a ne pune intr-o poziţie corecta fata de Dumnezeu. La începutul acestui an nou am fost îndemnat de cuvintele unui cântec:

“Sunt un bulgaras prea mic, Sunt un strop de roua-n soare,
Dar cu cat ma vad mai mic,  Cu-atat Tu, Te vezi mai mare.”

A privi in fata viitorul nostru înseamnă a ne pune in acţiune credinţa, a ne tine de promisiunile lui Dumnezeu – sa ne plecam pe genunchi in fata lui Dumnezeu astfel ca nu eu si nu lucrarea mea, sau darurile mele, sau calitatile mele sa se vada, ci Isus.

In acest an nou, haideti sa vedem cum stăm in relaţia noastră cu Dumnezeu. Trebuie sa ne reconfirmam angajamentul fata de Dumnezeu. Sa ne reafirmam legământul cu El – sa ne aducem aminte ca El este Domn, iar noi suntem nişte copii iertaţi.

Sunteţi gata sa priviţi in fata viitorul? Atunci e timpul sa ne plecam pe genunchi, pentru ca El sa fie văzut de oameni, si nu noi.

Haideţi sa rostim împreuna aceasta rugăciune pentru a ne rededica viata Lui.

Nu mai sunt al meu ci iti aparţin Ţie Doamne.

Voia Ta si nu a mea sa se facă in toate lucrurile,

Oriunde mă vei pune

In tot ce voi face

Si in tot ce va trebui sa sufăr.

Atunci când trebuie sa fac ceva

Si atunci când nu trebuie sa fac nimic.

Când sunt in necaz,

Sau când sunt in pace

Voia Ta sa se facă.

Când sunt preţuit si când sunt dispreţuit

Când mă simt împlinit si când sunt in nevoie

Când am tot ce-mi trebuie si când nu am nimic.

Iţi dau ţie de buna voie

Tot ce sunt si tot ce am.

Dorinta mea Doamne este

Sa te slujesc pe Tine.

Doamne Tu esti glorios si binecuvântat

Tata, Fiu si Duhul Sfânt.

Eşti al meu si sunt al Tau

Si aşa sa fie pe veci.

Fie ca acest legământ făcut pe pamant

Sa fie desavarsit in ceruri. Amin

Pastor, Traian Pascalau